Publicat în Uncategorized

Crăciunul se apropie ușor,
Am să revin acasă și-am să plâng
Pe treapta casei unde anii dor
Și amintiri în pieptul meu se strâng.

Acolo unde mama mă certa
Apoi îmi dăruia o-mbratisare,
Eu n-am știut să fiu ce își dorea
Azi mă întorc și am să-i cer iertare.

Și-am revenit cu sufletul rănit,
Broboane reci mi se scurgeau pe față
Ca o statuie, în poarta-ncremenit
Priveam cum totul se ascunde-n ceață.

Dar teama m-a cuprins parcă deodată,
Fereastra veche, tristă mă privea..
Ca un copil înstrăinat de soartă
De ochii tăi, măicuța mi-amintea!

Și nimeni n-a ieșit să îmi zâmbească
Sub nucul de la poarta-mbatranit,
Și nu e nimeni azi, să-mi povestească
De anii mei ce azi i-am regăsit.

Crăciunul se apropie ușor
Am să revin acasă și-am să plâng
Pe treapta casei unde anii dor
Și amintiri în pieptul meu se strâng..


(Gabriela Ryelle Panait – Nu e nimeni)

Autor:

https://viataeundans.blogspot.com/