Credinta si arta la Manastirea Voronet

266x200-images-stories-Dacicool-Romania_Mea-Articole-Credinta_si_arta_la_Manastirea_Voronet-Manastirea-Voronet,-ctitoria-voievodului-Stefan-cel-Mare

Manastirea Voronet este situata in fostul sat Voronet, in prezent cartier al orasului Gura Humorului, la 36 de kilometri de municipiul Suceava. Biserica manastirii, ctitoria voievodului Stefan cel Mare, a fost construita in anul 1488, pe locul unei biserici intemeiate de domnitorul Alexandru cel Bun, distrusa intr-un mistuitor incendiu.

Manastirea Voronet este cunoscuta atat pentru frescele ei exterioare, care ilustreaza scene din Sfanta Scriptura, cat si pentru albastrul folosit. Scena Judecatii de Apoi, realizata pe fatada de vest, este impresionanta. Caracteristic manastirii nu este doar pigmentul albastru, ci mai ales rezistenta acestuia in conditii climatice foarte aspre.
Domnitorul Stefan cel Mare a daruit manastirii mai multe mosii, dar si numeroase carti valoroase. Pustnicul Daniil Sihastrul, sfetnicul si duhovnicul domnitorului, si-a petrecut ultima parte a vietii la Manastirea Voronet, fiind inmormantat in biserica manastirii. A fost canonizat in anul 1992, devenind Sfantul Cuvios Daniil Sihastrul.
In anul 1918, biserica a fost declarata monument istoric, iar in anul 1993 a fost inclusa in patrimoniul cultural mondial UNESCO.
Din pacate, astazi locul a fost transformat intr-unul mult prea comercial, aleea catre manastire fiind intesata de tarabe. Aglomeratia a facut sa se piarda acea liniste pe care ti-ai dori sa o regasesti in curtea unei manastiri. In plus, se pare ca Manastirea Voronet are mare nevoie de restaurare. Celebrul albastru se pierde pe zi ce trece. Imi doresc sa revin si sa o regasesc asa cum o stiu din frageda pruncie. Doamne ajuta!

https://www.daciccool.ro/romania-mea/articole-despre-romania-mea/9615-credinta-si-arta-la-manastirea-voronet

Reclame

Un comentariu

  1. Vertical și orizontal. Am copilărit în perioada comunistă. când reprezentanții bisericii țineau, cum se zice „capul la cutie”, preocupați pentru supraviețuire într-o orânduire declarată fățiș atee. Totuși, pentru că neamul nostru românesc este născut și format în strânsă legătură cu creștinismul, avându-l așadar în ADN, „cârmacii„ de atunci au înțeles asta și l-au tolerat. Într-o formă restrictivă, așa cum s-a văzut. În clasele primare, cum lumea mea nu se lărgise încă, îmi închipuiam că toată este așa ca mine…ortodoxă. Prin nu știu ce întâmplare, oricum se făcuse vremea să învăț istorie și nu ar mai fi durat mult ignoranța mea, am găsit o broșură pe undeva, unde erau redate ariile și procentul de răspândire al tuturor cultelor. Wow! Am cerut bineînțeles lămuriri la preotul satului și acesta (să-i dea Dumnezeu sănătate încă, pentru că este centenar 🙂 ) și el mi-a spus un lucru foarte frumos, care m-a încălzit la inimă. „Credința se poate întinde atât pe orizontală, cât și pe verticală. Este de preferat ca ortodoxismul să aibă o ascensiune spirituală și să fie înțeles și însușit cum trebuie de oamenii săi. Aceia care sunt mulți în lume, au convins cu sabia, nu cu cuvântul.” Nu mi se păreau mie cei dimprejur foarte spritualizați cu toții, dar îmi plăcea să cred asta. Astăzi se întâmplă fenomenul de răspândire. Foarte mulți oameni sunt credincioși…sau așa pretind. Dacă îi întrebi, nu știu prea multe despre dogmă, dar ei o cunosc de pe internet, sau așa se pretind și o judecă aspru. Din când în când („Am Dumnezeul meu și nu trebuie să îl caut musai la biserică”) se duc „să viziteze” mânăstirile. Și tropotesc turistic prin toate…și caută suveniruri în loc de credință. Unele, din păcate s-au adaptat trendului și le-au pus la dispoziție ceea ce căutau aceștia…tarabe.

    Apreciat de 1 persoană

Comentariile sunt închise